Văd minciuna cum triumfă

Trăim vremuri când istoria, este scrisă pe genunchi,
Unii căutându-și gloria, ucigând bătrâni și prunci,
Nu neapărat cu gloanțe ori cu bombe fragmentate,
Doar lipsindu-i de speranțe si de sarea din bucate!

Privind lumea mai atent, văd minciuna cum triumfă,
Văd cum omul repetent, averea zilnic și-o umflă,
Și cum nu ar fi destul, ne dă lecții despre viață,
Prostul este și fudul, se comportă ca si-o cață!

Doar atunci învinge răul, când binele stă deoparte,
Și doar când se arată hăul, îi chemăm pe cei cu carte,
În rest, lumea se descurcă, s-a obișnuit cu frica,
Zilnic, leprele ne spurcă, neamul și biserica!

Oare când acest popor, va renunța să fie o turmă,
Să aibă un conducător, ce suferința îi curmă?
Răspunsul este la noi, trebuie doar descoperit,
Nu ne trebuie marțafoi, dinspre Vest ori Răsărit!

Vrem să fim din nou acasă, stăpânii gliei străbune,
Pâine vrem s-avem pe masă, suflet viu si nu tăciune,
Demnitate si speranță, că va fi a noastră țara,
Hoții să plece-n vacanță, vrem să vină primăvara!