Sunt macii-nfloare

Sunt macii-nfloare si câmpul râde tot
Iar primãvara asta e pe ducã…
Se-aud cosasii, trag brazdã dincolo de pod, 
Ciresele de mai, acuma sunt în pârgã!

Mi-am pus frumos, cirese la urechi…
Asa-mi puneam atunci… îti mai aduci aminte?
Si fredonam un cântec, al nostru ãla vechi,
Iar tu-mi sopteai iubite, dulci cuvinte!

Si mi se prelingea un fir de zeamã dulce
În coltul stâng al gurii, cu buzele-mi stergeai,
Eu mã trãgeam, tu, (lasã nu te duce)…
Tot îmi spuneai… ce mult mã mai iubeai!

De câte ori iubite, vãd florile de maci…
Îmi trec prin minte… anii tineretii,
Cum ne iubeam si cum ne-aveam de dragi,
Erau iubite, cei mai frumosi ani ai vietii!

Sursa: Michaiela Boancas