Ninge-n alb…

În noaptea albă fără pete,
Curg nori-albaștrii-n infinit,
Prin vântul înflorit în plete…
Și ninge…ninge-n nesfârșit…

Și ninge-n alb din zări pufoase…
Și ninge-n alb, încremenit…
O iarnă-n alb în trene groase,
În colț de seară-ncolăcit…

Aprinse-n alb într-un miracol,
Prelinse-n nesfârșite lumi,
Lumini și umbre-ntr-un spectacol,
Se-aprind în lumea cu minuni…

E ca o muzică sub lună…
Ninge-n alb, ninge pe creste…
Aștepți să vină Zâna Bună,
Dintr-o filă de poveste…

Lumini albastre deșirate,
Se-aștern în calea mea covor…
Sub norii despletiți pe ape,
Respiră vântul călător…