Minune târzie

M-am scufundat în mine in trecut
Am rătăcit prin valuri, printre stânci,
Am retrăit chiar clipa ce-am avut
Dar m-am întors din apele adânci,

E-atat de dificil să retrăiești
Când clipa se transformă-n infinit,
Dar și mai greu este să reclădești
Ce ai stricat, că nu mai ai nimic,

Revin încet din scufundarea grea
Privesc tăcut pe unde-am rătăcit,
Te vreau pe tine-n jumătatea mea,
Te vreau pe tine-n timpul netrait.

Atunci când timpul se va inventa
Plin de cunoașteri către tine vin,
Din nebuloasă mă voi înălța
Pe-altare de zăpadă și venin,

Încet mă ridicam înspre altar
Priviri nevinovate mă susțin,
Degeaba vreau ca eu să îți fiu far
Simt cum te pierd puțin câte puțin,

Te-am întâlnit când nici nu mai speram
O tainică lumină te-a adus
Și înverzești chiar cioata de pe ram
Te simt ca o minune spre apus.