Îmbrățișări ascunse

O lacrimă îmi scaldă neputința
Aceea de-a ajunge pân la stele
Să-mbrățișez cu dragoste dorința
În care tu, dai sens iubirii mele!

Sârma ghimpată împânzește cerul
Strivind în dor stropi de furtună,
Mustangi, încorsetându-le dorul,
Străfulgerați în sângeri de lumină!

Pe aripi de fier umede plonjează
Străfulgerări de clipe care ard,
Înlănțuind suflete ce visează,
În joc umil al morții, fără fard!

Schije de foc îmi brăzdează cerul
Și îmi rănește ființa de a fi,
Iubitul meu, păstrându-ți zborul
Oare la mine vei mai revenii?

O lacrimă îmi scaldă neputința,
O rugăminte, atât a mai rămas,
Cine îmi poate-ndeplinii dorința
Să pot zbura spre tine-n, ultim ceas?