Drum lin, Rege Mihai

Drum bun spre nemurire, Majestate!
Acolo unde-i ţărmul iubirii îngereşti,
Să nu ne uiţi şi-ţi cerem cu suflete curate
Hotarul României din cer să îl fereşti.

Odihnă-n veci să ai alături de lumină,
Căci mult ai pribegit, dar te-ai întors acasă,
Vei fi de-acum în glia ce nu îţi e străină
Alături de-ai tăi, în ţara ta frumoasă.

Te roagă Majestate, ca Domnul să ne ierte
C-am devenit sperjuri şi fără de cuvânt,
Statui de andezit cu braţe reci, inerte
Ori frunze-ngălbenite trântite la pământ.

Trezeşte-ne din somnul ce-aduce suferinţă
Şi dintre nori ne spune să fim uniţi mereu,
Trimite în conştiinţe, curaj şi năzuinţă,
Onoare, demnitate şi crez în Dumnezeu.

Un bun rămas îţi spunem, Majestate!
Îndureraţi şi trişti spre catafalc privim,
Drum lin, Rege Mihai, spre ţărmuri depărtate,
Revino ca un înger la noi când suferim.

Sursa: Rodica Constantinescu