De teamă că vii

O sete nebună îmi este de viaţă,
O ploaie de griji mă sugrumă,
Sălbatic mă poartă prin ceaţă
Nimicul ce zilnic mă-ndrumă.

Potecile sunt în iarbă ascunse
Cu paşii rămaşi în praful murdar,
Iar palmele-n riduri pătrunse
Îşi caută clipa pe-un zid funerar.

Se simte aevea mirosul de tine
Când plouă pe-un soclu de flori,
Pândesc încordaţi fiorii în mine
Să plece uitarea cu totul în zori.

O sete bolnavă îşi caută rost
În arşiţa soaptei pe buze uitată,
Eu trec rătăcit pe unde n-am fost
De teamă că vii mereu altădată.

Sursa: Ungureanu Gheorghe