De dorul tău, mă doare gîndul…

dorul tăuDe dorul tău mă doare gîndul
Şi-n inimă, am doar albastru,
Cînd alte stări, şi-aşteaptă rîndul,
Să-mi facă viața un dezastru.

Mă doare aerul din nări
Şi apă ce o beau mă doare,
Mă dor şi paşi pe cărări,
Mă doare umbra mea sub soare.

Suspine-n cale mi se-aştern,
Iar usturimea… mi-e bandaj,
Oriunde-ajung, sînt în infern,
Să deschid ochii… n-am curaj.

Şi nici nu ştii cît mi-e de dor,
De viul şi de viață ta,
Dar tot ce-aş vrea… e doar să mor,
Căci, nu mai pot trăi aşa.

Poate mă simți plîngînd, sau nu,
Dar dacă crezi ca-ți va fi bine,
Nu sta iubito… ci, te du’ ,
Chiar de mă laşi plîngînd pe mine…