CUVÂNTUL, CARE VINDECĂ DURERE…

Mai sunt destule rele pe pământ;
Furtuni și ploi mai cad peste destine,
Atâta rău… care ucide bine,
Speranțe îngropate în mormânt,
Nemernici… care uită legământ,
O lume, rătăcită… în ruine.

Mai sunt copii lăsați la colț de stradă
Și mame rătăcite-ntre nevoi.
Batrâni, uitați adesea și de noi,
Pe care nimeni nu mai vrea să-i vadă.
Descurajați, ce stau oricând să cadă
Mult prea ușor, în groapa cu noroi.

Ca rătăcirea umbrei prin pustiu,
Le văd privirea prinsă în tăcere.
Le-aș dârui un strop de mângîere,
Dar iartă-mă Tu, Doamne, că nu știu
Și dă-mi putere Doamne să le scriu,
Cuvântul… care vindecă durere.